Ce este terapia ocupationala?

Terapia ocupationala este un tratament ce se concentreaza in a ajuta oamenii pentru a dobandi independenta in toate zonele de activitate pe care le desfasoara. Terapia ocupationala ofera copiilor metode variate, activitati placute, distractive, pentru a imbogati deprinderile cognitive, fizice si motorii si pentru a spori increderea in sine.

Cu ajutorul terapiei ocupationale, un copil cu probleme in dezvoltare va invata sa interactioneze cu membrii familiei si sa dezvolte relatii sociale cu alti copii si parteneri de joc. 

Caror tipuri de probleme se adreseaza terapia ocupationala? Principalele situatii sunt:

- copii cu probleme senzoriale

- copii cu probleme de invatare

- copii cu autism

- copii cu tulburari de dezvoltare

- copii cu tulburari mentale sau de comportament

- copii cu probleme fizice si motrice

- copii cu boli cronice.

Terapeutul poate lucra si pentru dezvoltarea coordonarii motrice fine, cat si a coordonarii dintre mana si ochi cum ar fi implicarea in jocurile de aruncat la tinta fixa, jocul cu mingea, scrisul.

 

Terapia ocupationala este necesara atunci cand este afectata performanta in mai multe domenii:

- Abilitati de motricitate fina: miscarea si dexteritatea muschilor mici din maini si degete.

- Abilitati de motricitate grosiera: miscarea muschilor mari din brate si picioare.

- Abilitati vizuo-motrice: deplasarea unui copil pe baza perceptiei informatiilor vizuale.

- Abilitati oral-motorii: miscarea muschilor din gura, buze, limba si maxilar, incluzand suptul, muscatul, mestecatul si linsul.

- Abilitati de auto-ingrijire: imbracat, hranit si mersul la toaleta.

- Integrare senzoriala: abilitatea de a primi, sorta si raspunde la informatiile primite din mediu.

- Abilitati de planificare motorie: abilitatea de a planifica, implementa si imparti secventele sarcinilor motorii.

 

Alte informatii: Recuperarea prin terapie ocupationala imbraca mai multe forme: terapia prin invatare, ludoterapia si ergoterapia.

Ergoterapia sau activitatile de tip lucrative sunt un mijloc de exprimare, permitand persoanei sa creeze in realitate ceea ce a vazut, trait sau imaginat. Activitatile ergoterapeutice implica gandire, planificare, presupunere si alegere, pentru ca la finalul activitatii, persoana cu handicap sa fie mandra ca a creat o jucarie, un panou decorativ, sau un obiect util. Acest lucru le da un sentiment revigorant si le confera un simt al realizarii si increderii in sine, contribuind la structurarea statutului si rolului persoanei, recunoscute din punct de vedere social.